Să fie bine ca să nu fie rău

E clar că toți ne dorim o lume mai bună, nu?! Nu, nu mă gândesc la bani, v-am mai spus că nu numai banii sunt importanți pe lumea asta, mă gândesc la armonie, la altruism, la bunătatea aia pură, instinctivă. Nu enumăr exemple pentru că ar deveni un articol trist, dar una peste alta ne-am dori o lume in care bunătatea să devină… inerțială, exact ăsta e cuvântul. Stiti care este principiul inertiei?Capitanul Să fie bine ca să nu fie rău

Un corp își menține starea de mișcare rectilinie uniformă sau de repaus atâta timp cât asupra lui nu acționează un alt corp care să-i modifice starea.

Adică am nevoie de bunătate, cer unui alt corp să-mi modifice starea. Am nevoie de ajutor îl cer! Cum? Prin gesturi, prin cuvinte! Alții isi pot mentine starea asta de echilibru, adică de mișcare rectilinie uniformă fără a avea nevoie de intervenția unui alt corp. Eh, unele corpuri se încăpățânează și intervin în relația asta măturând pe jos cu toată mecanica și cu toate principiile fizicii.

Te ajut bă boule! N-ai nevoie?! ‘Te dracu, stii tu când ai nevoie?!

Adică, practic îmi faci bine împotriva voinței mele. Deci vorbim de un viol al bunătății… Da’ care-i scopul? Ești vreun mesager al bunătății pe Pământ! Ești sectant?! Lasă-mă frate să-mi găsesc singur echilibru, du-te și salvează-i pe alții, ia-te de mână cu Captain Planet și lasă-mă în durerea mea.

‘Ra-ți-ai dracu de nebuni!